Kyokushin

                          MASUTATSU OYAMA (1923-1994)

          Sosai Masutatsu Oyama s-a nascut la 27 iulie 1923 într-un sat nu departe de Gunsan, în Coreea de Sud. Încă din copilărie pleacă în Manciuria, în sudul Chinei, pentru a locui la ferma surorii lui unde ia prima dată contact cu artele marţiale. La vârsta de noua ani a început sa studieze forma chineza sudica a stilului Kempo sub îndrumarea maestrului Yi, angajat în perioada respectiv la ferma. Când Oyama s-a întors la 12 ani în Coreea a continuat antrenamentul studiind Kempo corean.

          În 1938, la vârsta de 15 ani a plecat în Japonia, cu gândul de a se înscrie într-o scoala militara si a deveni pilot. Încercarea nu i-a reusit însa, deoarece în perioada aceea viata în Japonia nu era tocmai usoara, iar visul de a deveni pilot pe un avion militar a trecut în plan secund. Oyama nu a renuntat însa la antrenamente, a început studiul boxului si al judo-ului. Ajungând în Tokio a fost primit în dojo-ul lui Gichin Funakoshi de la Universitatea Takushoku unde s-a antrenat intens.  Progresul lui a fost incredibil, la vârsta de 17 an ajungând la centura neagra cu 2 dan, iar la vârsta de 20 ani, când s-a înrolat în Armata Imperiala, avea deja 4 dan. A continuat şi antrenamentele de judo ajungând ca în doar 4 ani să deţină  centura neagră 4 dan în judo.După înfrângerea Japoniei, perspectiva unei ocupații militare l-au adus pe Oyama într-o stare de disperare maximă. În, aceasta perioada Oyama îl întâlneste pe So Nei Chu, un alt maestru corean din provincia din care se tragea si sosai si care era o autoritate în Japonia în Goju Ryu. Maestrul era binecunoscut pentru forta fizica si taria spiritului. So Nei Chu este cel care l-a îndrumat pe Oyama sa îsi dedice viata artelor martiale. Tot el a fost cel care l-a sfatuit pe Oyama sa se retraga timp de trei ani în munti pentru a-si perfectiona arta şi a-şi întări corpul şi spiritul .

      Oyama se retrage pe muntele Minobu din prefectura Chiba, convins fiind ca numai o experienta neobisnuita poate sa-i releve esenta Karate-ului. Împreuna cu el a urcat si un elev de-al sau, Yashiro, însa dupa sase luni, din cauza soltudinii si a antrenamentelor dificile, acesta cedeaza psihic si îl paraseste pe Oyama. Fuga elevului său şi singurătatea au fost foarte greu de suportat însă Oyama nu dat bătut şi şi-a continuat antrenamentele. Dupa mai bine de un an si jumatate, sponsorul care îi trimitea mâncare l-a anuntat pe Oyama ca nu îl mai poate finanta, astfel încât prima perioadă de antrenament pe munte a luat sfârsit.

          Câteva luni mai târziu, în 1947 Mas Oyama a câstigat primul Campionat National de Arte Martiale de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.La vârsta de 23 ani, Mas Oyama l-a întâlnit pe Eiji Yoshikawa, autorul romanului Musashi, bazat pe viata si aventurile celui mai faimos samurai japonez. Romanul si autorul au avut o influenta covârsitoare asupra lui sosai, introducându-l într-o lume fascinanta, cea a samurailor si într-un cod pe care îl va respecta toata viata, Bushido. La mai putin de un an de când l-a întâlnit pe Yoshikawa, în 1948, Oyama viziteaza muntele Minobu din prefectura Chiba, unde Musashi si-a dezvoltat arta sabiei, cu intentia de a petrece urmatorii trei ani în studiul artelor martiale.

           Nemultumit de faptul ca a trebuit sa renunte la antremanentul pe munte, Oyama se decide sa îsi dedice viata artelor martiale si se izolează din nou, de această dată pe muntele Kiyozumi din Prefectura Chiba. Acolo începe o perioada de antrenament intens, precum şi studiul aprofundat al Zen-ului, pe care îl considera parte integranta din Karate, ajungând sa declare :”Karate este Zen”. Antrenamentele de karate erau istovitoare, exersa 12 ore pe zi, în fiecare zi, fără zi de odihnă. Începea dimineaţa la ora 4, medita 10 minute după care alerga prin munţi timp de 2 ore. După aceea îşi pregătea hrana şi lua micul dejun, continuând antrenamentele de la ora 9 când efectua un complex de exerciţii pe care le repeta de 10 ori.  1. ridicare de 20 de ori a unei haltere de şaizeci de kilograme;2. flotări pe degete de 20 de ori;3. flotări stând numai pe mâini de 20 de ori;4. ridicări la bara fixă de 20 de ori;5. aplicarea a 20 de pumni makiwarei din dreapta şi stânga.După fiecare set de exerciţii  efectua exerciţii pentru respiraţie  şi imediat se trecea la următorul set de complexe. După o zece repetări ale complexului în cauză se odihnea până la ora 11 cândîncepea să exerseze kata. În fiecare zi se efectua un kata de 100 de oriuna din kata. De exemplu, în prima zi Heyan-1, a doua zi Heyan-2 şi aşa mai departe, până când erau efectuate toate cele cinci seturi de complexe Heyan, şi apoi se executau în ordine inversă. Aceeaşi regulă o aplica şi pentru celelalte kata. După amiaza la oara 02:00 – haltere, ridica o halteră de şaizeci de kilograme de 20 de ori, apoi sporea treptat greutatea. O mie de flotări: 200 îndouă degete, 200 în patru degete, 400 de ori în cinci degete. Înainte de fiecare set se făcea o mica pauza. Uneori, pentru diversitate făcea 1000 flotări pe pumni cu o pauză la 500. De la ora 03:00 după amiză – lucra la dezvoltarea tehnicilor de sparring, exerciţii makiwara, căţărare pe funie, exercitii pentru muschii abdominali – 200 de ori, sfărmarea pietrelor. Loviturile de picior le perfectiona in contact direct pe trunchiurile de copac, iar detenta o exersa sarind zilnic peste niste tufisuri de bambus, care crescand il obligau sa sara din ce in ce mai sus. In momentele de repaos studia cartile clasice ale budismului, sau citea celebrele carti „Musashi” de Eiji Yoshikawa, sau „Go Rin No Sho” a lui Myamoto Musashi. Singurele sale distractii, pe care si le putea permite, erau pictura si cantatul la flaut.

            În 1950 Oyama a început o serie de demonstratii menite a arata lumii puterea Kyokushin-ului. În Statele Unite ale Americii, Oyama va începe un turneu pe parcursul caruia a spart caramizi cu mâinile goale, a rupt gâtul sticlelor cu shuto, dar mai ales a înfruntat 47 de tauri carora le-a rupt coarnele, iar pe patru dintre ei a reusit sa îi ucida. În 1957, aflat în Mexic, Oyama era cât pe ce sa fie ucis în timpul unei lupte cu un taur care a reusit sa îl raneasca si a petrecut sase luni în spital. În perioada aceasta, din cauza ca majoritatea luptelor în care se angaja se terminau în câteva secunde, de multe ori în urma unei singure lovituri, a capatat porecla de „Godhand” (Mâna lui Dumnezeu). Japonezii obisnuiau sa spuna despre Oyama: „Ichi geki, hissatsu”, ceea ce înseamna „o lovitura, moarte sigura”. Tot în aceasta perioada, Oyama l-a cunoscut pe shihan Jacques Sandulescu, românul cu care avea sa fie prieten pâna la sfârsitul zilelor.

         În 1953, Mas Oyama a inaugurat primul lui dojo, pe o parcela din Mejiro, Tokyo. În 1956, într-un studio de balet aflat în spatele Universitatii Rikkyo, Oyama avea sa adune sub îndrumarea lui nu mai putin de 700 de elevi. Practicanti ai altor stiluri obisnuiau sa vina în acest dojo pentru sparring, iar Oyama si elevii lui încercau sa preia de la acestia tehnici care se dovedeau folositoare în lupta. În felul acesta Kyokushinul a evoluat si s-a dezvoltat în arta martiala care este astazi.

        În 1964, luptatorii de box tailandez îi provoaca pe japonezi la o întâlnire cu cinci dintre ei, iar Oyama accepta. Trei dintre elevii lui câstiga în fata tailandezilor si astfel Oyama dovedeste înca odata suprematia Kyokushin-ului. În acelasi an se pun bazele cartierului general al Kyokushinkai Kan. Ideea lui Oyama de a aduna într-un singur campionat cei mai puternici luptatori ai lumii a generat un fenomen extraordinar. Primul campionat mondial tinut în 1975 la în Tokyo a repurtat un succes extraordinar. Practicantii altor stiluri veniti la competitie au fost aproape toti eliminati în primele tururi. De atunci, din patru în patru ani, japonezii organizeaza în Tara Soarelui Rasare un campionat mondial la care sunt invitati cei mai buni luptatori din fiecare tara unde se practica Kyokushin-ul. Si simpla participare la un astfel de eveniment este o onare pentru orice luptator din oricare parte a lumii. În 26 aprilie 1994 Masutatsu Oyama moare de cancer la plamâni. Ca urmare a decesului, Organizatia Internationala de Kyokushin se divide în mai multe fractiuni,  dintre care cele mai importante sunt IKO-1 condusă de Akyoshi Matsui şi IKO 2 care a devenit ulterior Syikyokushin , condusă în prezent de către shihan Kenji Midori.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s